The Challenge Academy – Un an alături de partenerii noștri

Am împlinit de curând un an de funcționare ca școală experimentală bazată pe concursul de arhitectură. Am avut pe parcursul acestui an prieteni și parteneri care ne-au încurajat și datorită cărora am ajuns până aici. Aceștia au făcut posibilă organizarea a trei ediții The Challenge Academy și sunt în continuare alături de noi.

Mulțumim echipei Fabricii de Profile pentru un an de susținere și încurajări și ne bucurăm să îi avem alături ca profesioniști și parteneri.

Fabrica de Profile este cel mai mare producător român de profile arhitecturale, iar viziunea echipei asupra dinamicii acestei piețe este împărtășită atât cu clienții cât și cu colaboratorii.

Ne-am înscris în proiect pentru că piața are mereu nevoie de insight-uri relevante, calde, specifice spațiului nostru și vedem în arhitecți și în designeri parteneri de încredere pe care îi putem sprijini 100% în realizarea de proiecte de impact și care – în opinia noastră – reflectă unu la unu nevoile unei piețe încă emergente, dar cu veritabile vârfuri de dezvoltare. Din acest punct de vedere, este un domeniu care evoluează rapid, iar acești profesioniști trebuie să fie la curent cu ultimele tehnologii și inovații. În calitate de producător, ne dorim să ne asumăm responsabilitatea de implicare în formarea viitoarei generații de arhitecți și designeri.

Transferul de informație despre produsele, materialele și metodologiile noastre, precum și utilitatea acestora este un element-cheie al creșterii – nu doar al nostru ca business, dar și al nișei.

Noua competitivitate începe prin colaborare și prin împărtășire, iar nouă ne place mereu să fim în prima linie a inovației. Fabrica De Profile este conectată la piață și mereu inovează pentru a ține pasul cu un domeniu din ce în ce mai competitiv și mai solicitant. Avem multe de împărtășit și multe de aflat, în continuare.

În realizarea proiectelor, arhitecții au nevoie de parteneri, nu de furnizori! FabricaDeProfile susține cu entuziasm designerii în crearea de proiecte unice și atrăgătoare. Îi poți cunoaște prin intermediul nostru, sau prin intermediul următoarelor canale:

– Showroomurile FabricaDeProfile –locul perfect pentru întâlnirea cu clienții și cu consultanții Fabrica de profile;

– Consultanții FabricaDeProfile vă pot însoți la întâlnirile cu clienții sau pe șantier pentru a furniza soluțiile tehnice necesare.

– Prin intermediul cataloagelor, materialelor informative și fișierele dwg și/sau 3DSMAX puse de dispoziție de Fabrica de Profile.

De ce trebuie să știm cât mai multe

Georgiana Spiridon

Te-ai gândit vreodată care sunt considerentele exacte pentru care o firmă angajează sau nu un om? Surprinzător, cea mai mare greutate nu o are talentul, valoarea ta ca arhitect sau cât de creativ ești. De multe ori, programele în care lucrezi cântăresc mult în luarea unei astfel de decizii. Birourile își doresc oameni cu care să lucreze ușor și pe care nu trebuie să îi învețe prea multe lucruri de la 0. Astfel, dacă lucrezi în aceleași programe ca potențialii tăi angajatori, șansele tale cresc considerabil.

De multe ori, un anumit tip de program dictează și modul de lucru, etapele, workflow-ul în general. Software-urile sunt un mod bun de optimizare a muncii, prin găsirea celui mai bun produs pentru ilustrarea proiectului tău. Asta nu înseamnă că valoarea noastră ca arhitecți este dată de câte programe știm, însă dacă învățăm să jonglăm cu programele și să găsim o strategie de a le învăța, ne putem potența și celelalte skill-uri, cele cu adevărat importante.

Cursurile pe care le oferă The Challenge Academy vor să facă exact asta – să ne ofere o bază de plecare cu care putem să învățăm rapid unele din cele mai folosite programe din sfera arhitecturii: Rhino, VRay, photoshop, illustrator, indesign, Archicad. Diferența față de un tutorial normal este interacțiunea 1-on-1 și lucrul în grupe reduse de 10 studenți, în așa fel încât procesul de învățare e optimizat și cursiv, având posibilitatea de feedback.

Cu puțin exercițiu și utilizând o strategie de asimilare, poți să înveți în câteva săptămâni bazele oricărui progam de design, având în vedere că multe din ele seamănă între ele și au elemente comune.

Fie că e prin prisma design-ului grafic, a design-ului de produs sau a fotografiei şi filmului – orice tool nou deprindem reprezintă de fapt câţiva paşi făcuţi spre varianta contemporană a ‘homo universalis’.

Nod makerspace rocks

Lorena Brează

Am sunat la Nod makerspace într-o dimineață de joi, în căutarea disperată a unui spațiu pentru The Challenge Academy, la numărul de pe site. Mi se terminase networkul, efectiv nu știam ce să mai fac, căutam un spațiu în care să putem desfășura prima ediție a proiectului. Vorbisem cu multă lume de spații, dar nu s-a concretizat nimic. Aveam totul în cap, dar mai lipsea asta ca lucrurile să iasă așa cum le-am gândit, căci trebuia să începem curând. La telefon mi-a răspuns Maria, m-a invitat la Nod, acolo am cunoscut-o pe Miruna, căreia i-a plăcut ideea (ba mai mult, mi-a zis că ne știe de pe Instagram awww I melted) care a stabilit o întâlnire în care urma să prezint proiectul. Peste o săptămână am pitchuit ideea – că educația prin concurs are tot sensul din lume – unei părți din echipă fără să știu juriul, n-aveam idee cine o să fie acolo, iar la sfârșit, Florin mi-a zis: ‘Știi, și eu sunt arhitect. Mi se pare că e nevoie de asta, mă gândesc și eu la ceva similar. Vorbești frumos despre proiect, aș putea să te iau cu mine la niște întâlniri cu posibili parteneri care ar vrea să se alăture proiectului tău, vor găsi în el valori comune cu ale lor.’ Pentru că a zis-o zâmbind am crezut că face mișto de mine la început. A mai zis că trebuie să plece și că trebuie să facem un business plan. Nu mă uitam încă la Shark Tank și n-aș fi răspuns repede la ‘What’s your margin on that?’, dar nici el nu a întrebat, că e de treabă. Mi-am dat repede seama că vreau să învăț mai multe despre tot și brusc ideea vagă de a conecta arhitectura cu alte domenii a devenit concretă – voiam să fiu la nod, să înțeleg ce e cu acceleratoarele astea (un cuvânt cool de altfel, primele zile am auzit doar accelerator în sus, accelerator în jos, zburau acceleratoarele prin spațiu, iar eu nu am înțeles unde am fost în timpul ăsta de n-au ajuns acceleratoarele la mine), să-mi găsesc cursuri și mentori pentru partea de antreprenoriat și să fac The Challenge Academy să crească în Nod. Aveam să-mi dau curând seama că e literally cel mai bun marsupiu din oraș pentru proiect și că dacă cineva m-ar fi pus să descriu, desenez, proiectez o gazdă mai bună nu ar fi matchuit ce am primit, ar fi fost sub, pentru că nu credeam că ce îmi doresc există deja. Am început fix la data la care mi-am propus să începem, la Mater, cu ajutor din partea tuturor, cu 25 de studenți mega-implicați care au dus până la capăt cele cinci luni de cursuri și concursuri, chiar dacă totul a trecut în online după doar câteva săptămâni.

Acum, 10 luni mai târziu, nu îmi dau seama dacă spațiul a fost un pretext să îi cunosc pe oamenii ăștia pentru că acum, de exemplu, constatăm că spațiul virtual ne poate fi suficient. Tot Florin zice că timingul e cel mai important în business așadar mă bucur enorm că nu am ascultat sfaturile de a începe cu câteva zile, o săptămână, două, trei, mai târziu, doar pentru că ,,15 martie” sună mai bine. Le mulțumesc și sunt grateful pentru începutul ăsta, căci cei de la Nod n-au zis nicio secundă că ,,nu facem”, ba mai mult, făceau să pară posibile câteva chestii în plus pe lângă cele despre care prea mulți oameni din domeniu mi-au spus deja că nu vor funcționa. Danke, you guys rock!

Postarea asta voia să fie un ,,yeeey, avem spațiu la Nod makerspace, best place în town’’, inimioară și poză, dar nu m-am mai oprit din scris.

Acum, când mai toate proiectele și procesele au trecut în online, noi ne-am dat seama că avem nevoie, mai mult ca niciodată, de o echipă bine conectată în offline pentru un semestru fresh în online. Și avem studio, da? Cel mai fain ❤ (urmează să îl umplem cu plante) 

Copie după copie după idee

Georgiana Spiridon

Competiţia e dificilă, nu? 

Dacă nu o sa mă remarc? Dacă nu o să câștig? Dacă sunt cel mai slab, iar ceilalți vor ști că nu mă ridic la înălțimea așteptărilor?

Originalitatea e, de multe ori, criteriul de departajare al unei competiții. În ce măsură mai putem vorbi azi de originalitate? Când crezi ca ţi-a venit o idee minunată, afli că a mai fost făcută de alți 10 oameni. Orice merită facut a fost deja facut, nu?

Copii după copii după idei – până nu mai sunt copii.

Frica de competiţie e ceva comun; iar nevoia de validare e în fiecare dintre noi. Totuși, trebuie să învățăm să o educăm într-un sens constructiv. Dacă ești destul de perspicace, competiția te învață lecții importante; te scoate din amorţeala confortabilă în care te afunzi. 

Primul mediu în care luăm contact cu competiția pe plan profesional este atelierul – cu părţi bune și rele, ca orice altceva. Teoria și practica oferă bazele dezvoltării creativității, iar sentimentul de apartenență la un grup motivează la lucru cu entuziasm. Totuşi, competitivitatea din şcoală mi s-a părut neconstructivă – porniţi unii împotriva altora, ne-am ascuns ideile, nu am colaborat între ateliere, ne-am acuzat de plagiat și ne-am discreditat – lucru departe de atmosfera propice unui mediu de creștere și învățare.

Care sunt semnele unei competiții toxice?

  • frica
  • dorinţa de validare și atenție
  • subminarea altora
  • câştigul ca scop unic

Pe ce principii se construiește o competiţie benefică?

  • avansarea și inovarea în domeniu
  • deblocarea potențialului
  • importanța procesului, nu doar a rezultatului

Poate ar trebui să ne schimbăm perspectiva cu privire la competiție. În loc să interpretăm fiecare competiție ca un atac asupra egoului și abilităților noastre, putem alege să vedem concursurile ca o oportunitate de învățare – din soluțiile şi dilemele celorlalți, din încercările care apar pe parcursul procesului. Fiecare în cutia minții sale, uităm că adevărată competiție nu este între noi, ci cu ceea ce se întrevede în viitor. Și poate în loc sa copiem fără filtru, transformăm precedentul într-un generator de idei.

Frica de a fi plictisitor

Elena Cinzeacă

E puțin amuzant cum suntem atât de naivi încât luăm de bună singura realitate pe care o cunoaștem.

The Challenge Academy m-a tras de mânecă pe la începutul semestrului II și a transformat – ca după o sesiune terapeutică – singura realitate pe care o cunoscusem până atunci: ce înseamnă formarea unui architect și realitatea profesiei în sine. În momentul în care ieși din cutia ermetică a atelierului din școală, parcă inspiri o gură de aer rece. Procesul de redescoperire și reinventare a regulilor jocului arhitecturii a fost eliberator- în definitiv, are loc un proces de schimbare a unei percepții lacunare.

Mai bine zis, în loc să ne lamentăm că situația este așa și pe dincolo, începem să ne educăm într-un spirit al responsabilității față de profesie, de asumare a bulinelor sale negre și de găsire de răspunsuri la întrebări. Toolbox-ul pentru a fi pregătit să-ți însușești o atitudine de asumare& vindecare:

  • Curaj
  • Frica de a ajunge plictisitor
  • Comunitate& scop

Know-how-ul vine din mers: construim pe măsură ce descoperim și descoperim pe măsură ce construim.

 Îmi aduc aminte sinceritatea cu care am răspuns abrupt atunci când Lorena m-a întrebat care este cel mai mare vis al meu. “O comunitate cu care să fac lucruri” sună naiv, însă The Challenge Academy m-a reconectat cu un “eu” potențat de cei cu care împărtășesc procesul de învățare.

…energia de schimbare care se generează când ne conectăm mințile și ne sincronizăm scopul…

De ce trebuie să știm cât mai multe

Georgiana Spiridon

Te-ai gândit vreodată care sunt considerentele exacte pentru care o firmă angajează sau nu un om? Surprinzător, cea mai mare greutate nu o are talentul, valoarea ta ca arhitect sau cât de creativ ești. De multe ori, programele în care lucrezi cântăresc mult în luarea unei astfel de decizii. Birourile își doresc oameni cu care să lucreze ușor și pe care nu trebuie să îi învețe prea multe lucruri de la 0. Astfel, dacă lucrezi în aceleași programe ca potențialii tăi angajatori, șansele tale cresc considerabil.

De multe ori, un anumit tip de program dictează și modul de lucru, etapele, workflow-ul în general. Software-urile sunt un mod bun de optimizare a muncii, prin găsirea celui mai bun produs pentru ilustrarea proiectului tău. Asta nu înseamnă că valoarea noastră ca arhitecți este dată de câte programe știm, însă dacă învățăm să jonglăm cu programele și să găsim o strategie de a le învăța, ne putem potența și celelalte skill-uri, cele cu adevărat importante.

Cursurile pe care le oferă The Challenge Academy vor să facă exact asta – să ne ofere o bază de plecare cu care putem să învățăm rapid unele din cele mai folosite programe din sfera arhitecturii: Rhino, VRay, photoshop, illustrator, indesign, Archicad. Diferența față de un tutorial normal este interacțiunea 1-on-1 și lucrul în grupe reduse de 10 studenți, în așa fel încât procesul de învățare e optimizat și cursiv, având posibilitatea de feedback.

Cu puțin exercițiu și utilizând o strategie de asimilare, poți să înveți în câteva săptămâni bazele oricărui progam de design, având în vedere că multe din ele seamănă între ele și au elemente comune.

Fie că e prin prisma design-ului grafic, a design-ului de produs sau a fotografiei şi filmului – orice tool nou deprindem reprezintă de fapt câţiva paşi făcuţi spre varianta contemporană a ‘homo universalis’.

Nod makerspace rocks

Lorena Brează

Am sunat la Nod makerspace într-o dimineață de joi, în căutarea disperată a unui spațiu pentru The Challenge Academy, la numărul de pe site. Mi se terminase networkul, efectiv nu știam ce să mai fac, căutam un spațiu în care să putem desfășura prima ediție a proiectului. Vorbisem cu multă lume de spații, dar nu s-a concretizat nimic. Aveam totul în cap, dar mai lipsea asta ca lucrurile să iasă așa cum le-am gândit, căci trebuia să începem curând. La telefon mi-a răspuns Maria, m-a invitat la Nod, acolo am cunoscut-o pe Miruna, căreia i-a plăcut ideea (ba mai mult, mi-a zis că ne știe de pe Instagram awww I melted) care a stabilit o întâlnire în care urma să prezint proiectul. Peste o săptămână am pitchuit ideea – că educația prin concurs are tot sensul din lume – unei părți din echipă fără să știu juriul, n-aveam idee cine o să fie acolo, iar la sfârșit, Florin mi-a zis: ‘Știi, și eu sunt arhitect. Mi se pare că e nevoie de asta, mă gândesc și eu la ceva similar. Vorbești frumos despre proiect, aș putea să te iau cu mine la niște întâlniri cu posibili parteneri care ar vrea să se alăture proiectului tău, vor găsi în el valori comune cu ale lor.’ Pentru că a zis-o zâmbind am crezut că face mișto de mine la început. A mai zis că trebuie să plece și că trebuie să facem un business plan. Nu mă uitam încă la Shark Tank și n-aș fi răspuns repede la ‘What’s your margin on that?’, dar nici el nu a întrebat, că e de treabă. Mi-am dat repede seama că vreau să învăț mai multe despre tot și brusc ideea vagă de a conecta arhitectura cu alte domenii a devenit concretă – voiam să fiu la nod, să înțeleg ce e cu acceleratoarele astea (un cuvânt cool de altfel, primele zile am auzit doar accelerator în sus, accelerator în jos, zburau acceleratoarele prin spațiu, iar eu nu am înțeles unde am fost în timpul ăsta de n-au ajuns acceleratoarele la mine), să-mi găsesc cursuri și mentori pentru partea de antreprenoriat și să fac The Challenge Academy să crească în Nod. Aveam să-mi dau curând seama că e literally cel mai bun marsupiu din oraș pentru proiect și că dacă cineva m-ar fi pus să descriu, desenez, proiectez o gazdă mai bună nu ar fi matchuit ce am primit, ar fi fost sub, pentru că nu credeam că ce îmi doresc există deja. Am început fix la data la care mi-am propus să începem, la Mater, cu ajutor din partea tuturor, cu 25 de studenți mega-implicați care au dus până la capăt cele cinci luni de cursuri și concursuri, chiar dacă totul a trecut în online după doar câteva săptămâni.

Acum, 10 luni mai târziu, nu îmi dau seama dacă spațiul a fost un pretext să îi cunosc pe oamenii ăștia pentru că acum, de exemplu, constatăm că spațiul virtual ne poate fi suficient. Tot Florin zice că timingul e cel mai important în business așadar mă bucur enorm că nu am ascultat sfaturile de a începe cu câteva zile, o săptămână, două, trei, mai târziu, doar pentru că ,,15 martie” sună mai bine. Le mulțumesc și sunt grateful pentru începutul ăsta, căci cei de la Nod n-au zis nicio secundă că ,,nu facem”, ba mai mult, făceau să pară posibile câteva chestii în plus pe lângă cele despre care prea mulți oameni din domeniu mi-au spus deja că nu vor funcționa. Danke, you guys rock!

Postarea asta voia să fie un ,,yeeey, avem spațiu la Nod makerspace, best place în town’’, inimioară și poză, dar nu m-am mai oprit din scris.

Acum, când mai toate proiectele și procesele au trecut în online, noi ne-am dat seama că avem nevoie, mai mult ca niciodată, de o echipă bine conectată în offline pentru un semestru fresh în online. Și avem studio, da? Cel mai fain ❤ (urmează să îl umplem cu plante) 

Copie după copie după idee

Georgiana Spiridon

Competiţia e dificilă, nu? 

Dacă nu o sa mă remarc? Dacă nu o să câștig? Dacă sunt cel mai slab, iar ceilalți vor ști că nu mă ridic la înălțimea așteptărilor?

Originalitatea e, de multe ori, criteriul de departajare al unei competiții. În ce măsură mai putem vorbi azi de originalitate? Când crezi ca ţi-a venit o idee minunată, afli că a mai fost făcută de alți 10 oameni. Orice merită facut a fost deja facut, nu?

Copii după copii după idei – până nu mai sunt copii.

Frica de competiţie e ceva comun; iar nevoia de validare e în fiecare dintre noi. Totuși, trebuie să învățăm să o educăm într-un sens constructiv. Dacă ești destul de perspicace, competiția te învață lecții importante; te scoate din amorţeala confortabilă în care te afunzi. 

Primul mediu în care luăm contact cu competiția pe plan profesional este atelierul – cu părţi bune și rele, ca orice altceva. Teoria și practica oferă bazele dezvoltării creativității, iar sentimentul de apartenență la un grup motivează la lucru cu entuziasm. Totuşi, competitivitatea din şcoală mi s-a părut neconstructivă – porniţi unii împotriva altora, ne-am ascuns ideile, nu am colaborat între ateliere, ne-am acuzat de plagiat și ne-am discreditat – lucru departe de atmosfera propice unui mediu de creștere și învățare.

Care sunt semnele unei competiții toxice?

  • frica
  • dorinţa de validare și atenție
  • subminarea altora
  • câştigul ca scop unic

Pe ce principii se construiește o competiţie benefică?

  • avansarea și inovarea în domeniu
  • deblocarea potențialului
  • importanța procesului, nu doar a rezultatului

Poate ar trebui să ne schimbăm perspectiva cu privire la competiție. În loc să interpretăm fiecare competiție ca un atac asupra egoului și abilităților noastre, putem alege să vedem concursurile ca o oportunitate de învățare – din soluțiile şi dilemele celorlalți, din încercările care apar pe parcursul procesului. Fiecare în cutia minții sale, uităm că adevărată competiție nu este între noi, ci cu ceea ce se întrevede în viitor. Și poate în loc sa copiem fără filtru, transformăm precedentul într-un generator de idei.

Frica de a fi plictisitor

Elena Cinzeacă

E puțin amuzant cum suntem atât de naivi încât luăm de bună singura realitate pe care o cunoaștem.

The Challenge Academy m-a tras de mânecă pe la începutul semestrului II și a transformat – ca după o sesiune terapeutică – singura realitate pe care o cunoscusem până atunci: ce înseamnă formarea unui architect și realitatea profesiei în sine. În momentul în care ieși din cutia ermetică a atelierului din școală, parcă inspiri o gură de aer rece. Procesul de redescoperire și reinventare a regulilor jocului arhitecturii a fost eliberator- în definitiv, are loc un proces de schimbare a unei percepții lacunare.

Mai bine zis, în loc să ne lamentăm că situația este așa și pe dincolo, începem să ne educăm într-un spirit al responsabilității față de profesie, de asumare a bulinelor sale negre și de găsire de răspunsuri la întrebări. Toolbox-ul pentru a fi pregătit să-ți însușești o atitudine de asumare& vindecare:

  • Curaj
  • Frica de a ajunge plictisitor
  • Comunitate& scop

Know-how-ul vine din mers: construim pe măsură ce descoperim și descoperim pe măsură ce construim

 Îmi aduc aminte sinceritatea cu care am răspuns abrupt atunci când Lorena m-a întrebat care este cel mai mare vis al meu. “O comunitate cu care să fac lucruri” sună naiv, însă The Challenge Academy m-a reconectat cu un “eu” potențat de cei cu care împărtășesc procesul de învățare.

…energia de schimbare care se generează când ne conectăm mințile și ne sincronizăm scopul…